joi, 2 martie 2017

occidi amore, scribere post mortem

ca sa vezi, ceasul bate ora 1 si eu ma gasesc in pat si scriind tot despre tine.
astazi n-am diacritice pentru ca-s prea obosita pentru ele. si am obosit sa fiu perfecta.
mi-au trecut multe suflete printre astia patru pereti. multe suflete ce si-au dorit sa stea, si-au dorit sa le prind si sa nu le mai dau drumul. insa al tau suflet mi-am dorit sa-l tin aici, intr-un fluture negru de pe peretele meu, sa-l tin aici, sa-l am langa mine si sa ma ia in brate noaptea cand ma doare, cand imi cad lacrimi grele, cand imi arde sufletul de dor, cand te vreau si nu te am.
n-am mai miscat chitara din locul in care am pus-o cand erai cu mine, n-am mai miscat-o de acolo doar ca sa nu-i deranjez urmele degetelor tale, ca sa o aud mereu cum iti canta fiecare acord, mi-am legat sufletul de tine si-ti aud fiecare sunet si-ti adun fiecare urma a ta din camera mea si mi-o impletesc in par..
te dispretuiesc cu fiecare molecula din mine, m-ai lasat singura dupa ce mi-ai aruncat lenes cuvinte care sunau atat de bine incat m-au facut, in seara aceea, sa ma indragostesc si mai tare de tine.
nu stiu daca o sa vezi vreodata asta, nu stiu daca o sa te mai vad vreodata pe tine, nu stiu daca imi doresc sa te mai vad vreodata..
eram cel mai cald loc de pe pamant pana cand ai reusit tu sa intrii in viata mea, ori pana am reusit eu sa te vreau in viata mea, si m-ai transformat intr-o padure pustie si inghetata.
in seara asta, dupa ce am vazut ca te-ai intors la trecutul tau, am reusit si eu sa ma descotorosesc de tine.
in seara asta te-am uitat.
iar in seara asta te rog sa nu te mai intorci niciodata!
in seara asta imi iau adio de la tine.
in seara asta mi-am ucis iubirea si-i scriu post-mortem.

mi-e dor de tine, dar nu te mai vreau inapoi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu