spem

Te rog, doar te rog,

nu mă lăsa să te aștept. e singurul lucru pe care nu l-am învățat niciodată, pe care nu am vrut să îl învăț pentru că doare prea tare așteptarea. atât de multă speranță în așa puțin timp.

plouă iar.
ascunși sub un acoperiș, lumină prea difuză și săruturi furate copilărește.
mi-ai lipsit, mi-ai lipsit atât de mult încât destinul s-a hotărât să mi te aducă înapoi. nu era nimic între noi. te-am simțit mai aproape ca oricând. în aer se simțea miros de alcool iar cuvintele tale se așezau leneș pe retina mea. ți-am inspirat sufletul adânc în plămâni și eram gata să nu mai respir de frică să nu pleci iar. mi-ai furat plăcerea de a te ține în mine cu prețul vieții, ți-ai dorit să mă ții lângă tine și ți-a reușit. macabru, îmi cereai sufletul pentru totdeauna. n-am ezitat. m-am întins pe spate, lăsându-mi corpul în brațele tale. te-am lăsat să mă dezbraci din cuvinte și am rămas vulnerablă în fața ta. ți-am oferit tot ce sunt eu cu încrederea că în mâinile tale nu-mi va face absolut nimeni rău. te-ai jucat dureros pe coastele mele și mi-ai tatuat iubirea în inimă atunci când te-ai hotărât că merit.
n-am putut să mă gândesc la nimic mai mult în noaptea aceea decât că-mi doresc să nu plec. îmi doresc să rămân aici oricât de greu mi-ar fi. îmi doresc să rămân aici chiar dacă pe tine nu o să te am. vreau să rămân aici și să te văd pe tine fericit, cu sau fără mine.
mi-a fost atât de dor de tine.

te rog, doar te rog,
nu mă lăsa să te aștept, pentru că nu știu cum să fac asta..