miercuri, 25 februarie 2015

scrisoarea unei iubite către iubitul ei nătâng

nu pot să nu te privesc cântând.
stau rezemată acum de tocul ușii și-mi plimb ușor privirea pe trupul tău.
mi-aduci liniște și-mi cânți.
îmi cânți bătăile inimii și durerea din suflet.

dragul meu,
 nu sunt o femeie pretențioasă. nu-ți cer cadouri scumpe și să mă-ngropi în banii pe care oricum n-o să-i strângem noi. nu-ți cer câte o pereche nouă de Gucci în fiecare săptămână și nici nu vreau câte un inel cu bijuterie cât jumătate din fața mea în ficare zi. nici mașina aia scumpă pe care am văzut-o când ne plimbam pe stardă n-o vreau. nici pachetul ăla de țigări din fiecare zi nu mi-l doresc. nu vreau nici parfum scump de fiecare dată când mi se termină câte unul. de rochii nu mai zic, nu le prefer pe alea de nșpe mii de euro și strâmte de să nu mai pot respira. știi buchetul ăla de flori de mii de trandafiri cu unul alb în mijloc? păi, nu vreau. nici noua generație de tabletă apărută la Germanos nu mi-o doresc, nici telefonul ăla roz care are carcasă ca de iepuraș nu îl vreau.
 știi, mă caracterizez ca fiind sexul slab, și știi de ce? păi cum de ce.. plâng mereu, sunt mofturoasă, mă supăr repede, țip, trântesc, arunc, închid telefonul, iar plâng, am capricii, vreau sute de ore cu tine, simt că mă doare sufletul și când ar trebui să fiu fericită, obosesc repede, am sute de mii de sentimente amestecate, sunt disperată după tine, te văd mereu, oriunde, oricum, oricând, îți simt respirația o dată cu a mea, îmi bate în piept inima ta, îmi tremură carnea când mi-e dor de tine, și iar plâng. ai observat? mereu plâng. sunt exasperantă, mă sufoc și pe mine, mă strâng de gât cu dulcegăriile mele dar știi, nu pot iubitule, sunt slabă..
 mi-am dorit o bună perioadă să te schimb, să te fac așa cum văd eu ”tipul perfect„ dar nu, acum nu mai vreau asta. vreau doar trandafirul ăla micuț venit random, vreau doar sărutul părintesc pe frunte, îmbrățișarea ta de ”mi-a fost dor de tine„ , degetele tale într-ale mele, te vreau pe tine.. tu de care m-am îndrăgostit, tu ăla care m-ai făcut să-mi pierd mințile cu vocea ta și cu chitara ta.
 vezi? nu sunt așa complicată.. doar atunci când e perioada aia pe lună, atunci sunt puțin mai complicată, atunci vreau ciocolată, vreau flori, vreau săruturi lungi și apăsate, vreau bere, vreau caise, vreau căpșuni, vreau iar flori, vreau să mi-o tragi, doamne.. vreau așa multe.. în rest, sunt inofensivă. bine, exceptând atunci când mă îmbăt, atunci merg strâmb și mă prostesc și țip și atunci trebuie să mă ții că dacă nu, îmi rup tocul, și dacă-mi rup tocul, plâng... ohooo, și dacă plâng la bețieee, nu mă mai împaci. în rest, sunt foarte simplă. bine, exceptând și atunci când sunt supărată, atunci vreau îmbrățisări și săruturi și vorbe dulci și minciuni frumoase, dar bineînțeles că n-o să-ți spun asta, să-ți dai tu seama, doar ești bărbat, nu?
 bine, dacă stau să mă gândesc.. nu sunt așa simplă, dar nici foarte complicată.. îți dai seama că sunt mega nervoasă atunci când fumez foarte mult și da, nu mai râd și nu mă mai amuz de situație, sau când sunt supărată, am o voce seacă și fără vlagă, daaa.. atunci sunt foarte supărată.. dar dragule, nu e greu să mă citești.. bine, poate e puțin greu.. dar te descurci tu, ești bărbat, nu? și dacă vouă bărbaților nu vă curge vrăjeala prin vene, atunci nu știu cui..
 dar iubitule, nu-ți fă griji, niciodată n-o să-ți spun ce să faci ca să-ți dai seama că nu sunt deloc complicată. sunt foarte simplă, dar n-o să-ți spun cum să faci să-ți dai seama.
 oricum, fi sigur, așa simplă-complicată cum sunt, te iubesc enorm, bine.. poate e mai complicată dragostea la mine, dar e..
semnat,
o complicată de iubită.