vreau

să-mi simt sufletul tresărind în brațele tale și să-ți privesc perfecțiunea ca și cum ar fi ultima oară, să trăiesc la nesfârșit cu tine și să-ți spun cât de mult te iubesc. s-ajung să nu-mi pot lua ochii de la zâmbetul tău și să devii un drog pentru mine. să vărs lacrimi amare când nu pot să te-ating și să-mi urle sufletul după tine. vreau să-ți pun întrebari al căror răspuns îl știu deja dar care mă fac să intru în extaz. vreau să ne ținem de mână ca și cum am fi unul. vreau să-mi atingi trupul ca și cum ar fi mereu ultima oară când mă simți, ca și cum ar fi ultima oară când muști din mine. vreau să-mi guști fiecare sărut cu aceeași pasiune ca la început. vreau să fim goi și să ne-afundăm în cerșafurile albe, să ne pormitem luna de pe cer și să fim doar unul. te vreau aici lângă mine să-ți pot spune cât de mult însemni pentru mine, te vreau aici s-am grijă de tine, de noi, de întregul pe care-l formăm. tu, iubitule, vreau să fii aici să-ți dăruiesc ție puținul din mine și să fiu a ta pe vecie.

din nou eu

n-am să mă satur să-mi privesc viața cum înflorește. pe zi ce trece mă văd mai puternică și mai sigură pe mine. îi văd zâmbetul tot mai des și parcă mă-ndrăgostesc. dupa lunga perioadă-n care sufletul mi-a fost în doliu, mort de atâta tristețe și secătuit de puteri, simt că-mi pun iar bazele vieții mele de vis. camera se inundă din ce în ce mai mult cu fericire și uit parfumul vechi care mi-a adus furtună în suflet. după mult timp e liniște, e pace, e tot ce mi-am dorit. sunt pregătit pentru tot ce urmează, iar tu care ești al meu să știi că sunt pregătită pentru tot frumosul care mi-l aduci .

un nou el

și după două luni pline de lacrimi și vorbe aruncate grav în aer am simțit din nou un fior de fericire. mi-a dispărut din cap chipul tău îmbătrânit de atâtea țigări. l-am întâlnit pe el, persoana mea specială, fericirea care-mi indundă sufletul nu de puțin timp. ochii albastrii și zâmbetul perfect. îmbrățisările lui. micile cuvinte spuse fără nici un rost care înseamnă totul. imaginea mea de perfect și frumusețea lui. glasul lui care-mi vibrează-n fiecare parte din corp. ne știm de puțin timp dar vreau să știi că suntem suflete pereche. e felul lui de a-mi spune că greșesc, e stilul lui de a mă lua de mână, e ceva-ul diferit din el. sunt săruturile lui care-mi dau culoare zilei, e el al meu. nu știu dacă mă îndrăgostesc, dar dragă tu, nu mi-e frică de asta.

parcă..

mă gândesc că poate asta-i clipa mea de liniște, nu sunt deranjată nici măcar de zgomotul unei muște. mă gândesc doar să nu fie ceva ce-mi imaginez doar sau să fie liniștea dinaintea furtunii. mă sperie calmul apei și valurile care nu se mai sparg de stânci. parcă ceva-mi lipsește și nu mă mai lupt în fiecare zi cu frica, spaima și incertitudinea. niciodată nu a fost așa liniște. mi-am dorit asta mereu și acum c-am primit parcă nu e bine. încerc să bat cu pixul de masă dar nu mai aud nimic iar totul în jurul meu e alb și nu mai aud țipete sacadate și nu îmi mai simt corpul parcă asfixiat. parcă nu-mi mai vin în minte amintiri cu tine și nu îmi mai șterg lacrimi de pe obraz când văd poza de la absolvirea ta. mi-ai marcat trecutul și poate nu sunt mândră de asta dar știu un lucru cert, nu vreau să te las să-mi marchezi și viitorul...