dansezi cu mine?

am vorbit, știi?
mi-a tresărit inima de fericire când și-a adus aminte de mine.
ascultam muzică prea psyhedelică atunci, și nu știam cum să-mi opresc inima din a mai bate haotic.
mi-l doresc și mi l-am dorit mereu, de când l-am cunoscut.
mi-a fost greu să-mi rup de pe suflet cuvinte negre și să i le înșir pe ecran.
m-a durut să-l știu acolo dar nu al meu.
mi-am scris pe suflet că-l las să plece, să nu se sufoce cu nebunia din mine.
nu pot să mă țin de promisiune, nu pot să mi-l scot din creier.
stăteam în pat și simțeam cum se scurg secundele prin mine, și-aș fi vrut să-l am și să-l țin cât mai mult acolo, cu mine, să nu plece, să nu treacă peste mine ca peste altă frunză ofilită din viața lui.
mi-am dorit să-i fiu trandafirul negru ce-i crește în suflet.
mi-am dorit să-i fiu acolo, să-i cresc aripi și să-i arăt cum să zboare.
mi l-am dorit lângă mine, să-i fiu în brațe și să-i pot pune stele în suflet.
am vorbit..
și vorbim..
și mi-l vreau..
și o să mi-l vreau..
dar nu știu când..
mi-e dor..
de el
de mine
de mine cu el
m-am pierdut undeva pe drum, știi?
mă pierd cam des..
dar de data asta, m-am pierdut ciudat
m-am pierdut nebun și m-am pierdut de tot
n-am mai fost îndrăgostită, am crezut că sunt, dar n-am fost
iar acum, mă văd iar îndrăgostită
și mă doare o durere mută
îmi doresc, și câte îmi doresc..
nouășpe ani și doi ochi albaștrii, hai să dansăm...