m-am îndrăgostit. și nu m-am îndrăgostit de omul meu, m-am îndrăgostit de o epavă de om, un suflet mort care mi-a supt toată viața. mi-am promis că am să-i rezist, că n-am să mă atașez, dar când l-am văzut întins în patul meu, pe cearșaful meu, nu m-am putut abține. mi-am sădit în el toate semințele speranței mele și i-am împletit în suflet coroana iubirii mele. n-a fost îndeajuns. era un suflet mort, era pierdut de mult și m-am pierdut și eu odată cu el.
nu mai zâmbesc, ascult muzică proastă și mă uit într-un punct fix. nici măcar nu știu dacă mă gândesc la ceva. îmi sună telefonul și nu-l aud, mă caută un trecut disperat și mi-e frică să-i răspund.
m-am îndrăgostit de doi ochi albaștrii și nouășpe ani prea tineri, mult prea tineri pentru mine.
mi-am sufocat sufletul până a murit.
mi-am împletit cunună de spini în jurul inimii până a secat.
mă arde și-mi vine să-mi rup carnea bucată cu bucată, să-mi fac duș cu apă clocotită doar să scap de degetele lui, de parfumul lui impregnat în pielea mea, de sunetul vocii lui din urechile mele, de imaginea lui de pe retina mea, să scap de el din mine.
m-am îndrăgostit atât de tare în 60 de zile și nu i-am spus niciodată.
și n-am să-i spun niciodată
pentru că nu va mai venit înapoi vreodată.
ori nu îl voi mai lăsa eu înapoi vreodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu