fără amintiri

Când te-ai uitat adânc în ochii mei și mi-ai zis că mă iubești, m-ai mințit. Pentru că cele mai adânci minciuni sunt spune fără măcar să clipești. Mă învârt în cerc prin casă și nu găsesc un motiv, un motiv bun să-mi dau seama de ce ai mințit. Mi-am decorat sufletul cu medalii de amintiri și mi-am pus uniforma gândurilor pierdute. Nu-mi găsesc pe față nici o urmă de fericire, și sunt sigură că n-o voi mai găsi o perioadă lungă. Tot ce văd e fața unui copil brăzdat de nopți nedormite, învățat prea mult, examene luate, note bune și iubire interzisă. Mărturisesc că m-am obișnuit așa cu mine, cu fața trasă și fără bujori în obraji. Colierul-mi aduce aminte, dar nu-i deajuns. Am plecat acum, la drum cu tot ce-am cules până acum. Bagajul mi l-am făcut, am plecat și nu mă mai întorc aici, niciodată.