C

Definitivul vine. E rece și frig și-mi ies aburi pe gură. Sunt înfofolită până la gât dar tot mi-e frig. Mi-e rău și groază. Nu vreau să vină ziua de mâine, nici de poimâine și de nici un fel. Vreau să fie doar azi, fără decizii și fără tine. Vreau doar camera asta goală,în care-mi pot pune fiecare amintire într-un loc sigur. Mi-am scos inima din piept și văd tot. Văd ziua în care ne-am cunoscut și cea de astăzi. Văd tot ce a fost, prima brățară primul sărut, primul miros de parfum, prima aniversare, primele vorbe dulci. Dar tot e frig, și amintirile sunt alb-negru. Simt doar durere și sângerare. Inima-mi sângerează printre degete și suferă. O văd plângând și cerând îndurare. Vreau să-mi las sufletul liber să se vindece de cicatrici dar frigul îl îngheață. Se sparge-n mii de bucățele și mie mi se împăienjenesc ochii. Vreau operație să văd din nou dar nu pot ieși din camera asta. Amintirile astea toate urlă la mine, urlă și vor să evadeze. Mă doare, a dracului de tare și încă nu trece. Nu va trece niciodată și am căzut la pământ, când mă voi ridica? Îmi fixez ochii pe un punct fix și mort. Admir negrul din jurul meu și parcă-mi place. Mă uit la sângele de pe mâinile mele și parcă-l simt. Clocotește pe mine și-mi arde carnea. Durere și suferință, de ce oare să nu mă împac cu ele?

Amaunet