aberații

cum mi-ai furat inima? cum ai reușit? cum m-ai scos din lumea mea de gheață și mi-ai cusut coroană de flori în jurul inimii? cum ai reușit să mă faci să mă îndrăgostesc de zâmbetul tău, cum ai reușit să-mi dai speranța unei iubri efemere? 

visez la tine, visez la buzele tale și la tot ce-i faci sufletului meu. de ce visez la tine? de ce visez la mâinile tale care mi le doresc într-ale mele atât de mult încât mi le imaginez mereu strângându-mi inima și protejând-o? 

buzele tale.. pe gâtul meu.. mușcând din carnea mea.

degetele tale, pe fața mea, cuprinzând-o și iubind-o.

buzele tale pe ale mele, dragoste, căldură, 10 bătăi de inimă.

tot ce am nevoie de la tine e să mă scoți din întuneric, e să-mi dai o mână de ajutor și un gram de iubire.

înflorește-mi sufletul, încolțește-mi speranță

strânge-mă în braâe să nu cad, scoate-mi pietrele din picioare și învață-mă să merg din nou.

scoate-mi glonțul, lipește-mi numele tău peste tot în corp, impregnează-mi parfumul tău pe toată pielea și apoi păstrează-mă.

nu vreau să fug, ochii tăi verzi mă hipnotizează, îmi spun să rămân, c-o să mă iubești, c-o să fiu începutul unei dureri trecătoare, a unei dureri frumoase.

mi-am pierdut controlul, te văd în oricine și peste tot, n-ai să știi niciodată asta, ai să-mi omori sufletul încet, frumos și tandru

spune-mi, spune-mi doar că ai nevoie de mine, spune-mi că-n seara asta mă iubești, spune-mi doar că sunt a ta, și voi fi de-acum un infinit și una de zile

spune-mi că-ți sunt aleasa și că mă dorești și-am să vin într-un suflet la tine

și-am să te iubesc cu toată ființa mea, și-am să-ți mângâi inima și-am s-o fac a mea.

tot ceea ce am nevoie de doar de puțină iubire

de vorbele tale dulci

de tine

de ochii tăi

de buzele tale

de zâmbetul tău

de atigerea ta

de omul din tine

de inima ta..

nu vreau să fiu niciodată ultima ta alegere, nu vreau să fiu nici ultima bucată din inima ta

uită-te la mine, știu cum să te iubesc

apropie-te mai mult, descoperă-mă

vreau să te simt, să-ți simt fiecare mușchi din tine, fiecare bucată de piele să ți-o sărut

ia-mi inima, prinde-o, strânge-o, sărut-o, crap-o, dar nu mi-o mai da, las-o la tine

amintește-ți de mine.

vreau să te iubesc mai mult

pot să te iubesc mai mult.

vino aproape, simte-mă

încleștează-ți degetele pe carnea mea, rupe-o și admirăi bucățile, iubește-le

mușcă din mine, lasă-mă incompletă, dar rămâi aici..

te vreau aici..

doar tu

lângă mine

al meu..

doar al meu

doar aici..

SummerIs 2014

O să scriu acum un articol care nu e tocmai ceea ce scriu eu deobicei.

De curând am participat la Universitatea de vară SummerIs și a fost cred că prima mea tabără în care m-am simțit cu adevărat apreciată, am simțit că ideile mele au un rost și un scopu undeva și am întâlnit 200 de oameni în fața cărora merită să te înclini. 

Am avut zece zile pline, atât la propriu cât și la figurat. Am avut nervi, am vrut s-o las baltă, credeam că n-o să fac față, am avut sute de motive să plec și totuși, sprijinul celor din jurul meu, zâmbetele lor obosite de la 9:30 -după o noapte nedormită- , ”bună dimineața” spus cu jumătate de gura -dar și aceea abia stătea deschisă- , entuziasmul organizatorilor că astăzi ne-au pregătit ceva și mai nou, și mai frumos cu care o să ne chinuie și mai tare, m-au făcut să rezist, să-mi spun mie că merită, că pot continua. 

  Am aflat, în cele din urmă, cum e să fii student, cum e să ai 3 cursuri într-o zi și cum e să aștepți cu nerăbdare pauza să-ți mai iei o cafea -și dacă se poate de data asta mai tare ca prima-, să-ți iei de mâncare -până reușești să ajungi la cantină- și să ieși să iei o gură de aer -că aveam impresia că mă sufoc în sala aceea după prima oră de curs-, în schimb, am aflat și cum e să fii student în cămin după ora 22 -asta până la examen, dar și cu o seară înainte de acesta-. Pentru mine, să fiu studentă o săptămână a fost obositor și chinuitor dar în același timp a fost superb, a fost o experiență pe care ași repeta-o oricând cu cel mai mare drag din lume, în schimb, ca să reușesc să mă mențin veselă și cât de cât trează am avut, și am, nevoie de niște persoane deosebite lângă mine, persoane care știu să-mi ridice moralul chiar și atunci când e la 30 de metri sub pământ, persoane care știu să-ți aducă un zâmbet pe față deși tu n-ai chef nici măcar să mai tragi aer în piept; de persoane ca la SummerIS !

  Au fost zece zile parc-au fost zece secunde, așa repede a trecut. Când am ajuns pentru prima oară în C2 mai erau zece zile în spate de stat, zece zile de consumat și au trecut parcă nici n-au fost. Au fost zece zile în care am avut o poreclă pusă de oameni speciali, au fost zece zile în care am cunoscut prieteni pe viață, în care am socializat cu 190 de oameni și am aflat păreri diferite în orice doameniu mă interesa, zece zile în care am învățat multe despre viață.
  Ce a însemnat pentru mine experiența ”SummerIS„ ? Hmmm..după cum am mai spus, mulți nervi, mult stres, multă oboseală, multă bătaie de cap, multă transpirație, multă seriozitate dar, pe lângă toate prostioarele astea, a însemnat o familie, un loc unde m-am simțit cu adevărat cineva, unde m-am simțit apreciată -eu și fiecare idee de-a mea-, unde am simțit cu adevărat că exist, că trăiesc, a însemnat o mână de ajutor chiar și atunci când credeai că nu există nimeni acolo să ți-o dea, a însemnat oameni frumoși, oameni de nota 200, oameni cu personalități diferite uniți pentru același scop, oameni care mi-au ajuns la inimă, oameni pe care n-aș vrea niciodată să-i pierd, oameni dragi mie...SummerIS a însemnat iubire pentru mine și o experiență care abia aștept s-o repet la anul !

dragostea n-are plural

dragostea noastră n-are plural, parfumul tău de tutun și de cafea n-are pereche
dragostea ta n-are plural, doar tu știi să-mi spui te iubesc cu o ușoară ezitare-n glas
dragostea mea n-are plural, eu te iubesc fără virgulă și fără dar
dragostea asta n-are plural, ne țipăm te iubesc-urile să ne-audă o lume-ntreagă
dragostea n-are plural, ne simțim fiecare te iubesc, îl plângem , ni-l șoptim, mi-l arătăm atunci când n-are rost
noi doi suntem te iubesc-ul perfect, suntem aroma de cafea inedită, suntem țigara cea mai tare, suntem unul și nedespărțit, suntem infinitul cu plus, suntem iubirea aia perfectă din basme
noi doi suntem predestinați, avem ceva-ul ce alți nu-l au
noi doi avem mâinile ca un puzzle
noi doi avem o dragoste fără plural
noi doi suntem albul și negrul
noi doi nu punem praf pe iubire
noi doi suntem simpli
dragostea noastră fără plural înseamnă noi doi

un foarte vechi "tu"

 te-am sărutat. ştiu că ardeai de dorinţa şi că-ţi era dor de mine. meschină aş fi să zic că mie nu. mi-a fost dor de tine, un dor nebun şi al naibii de dureros, până la urmă de asta e dor. dar, te-am sărutat. n-am simţit nimic. n-ai trezit nimic în mine, nici măcar atunci când m-ai sărutat pe gât. mi-am demonstrat mie că nu mai exişti în inima mea, că pot trece mai departe, că trecutul de lângă tine nu mai există-n mintea mea. dragul meu, te-am uitat. inima mea nu mai tânjeşte după tine, am vindecat-o, i-am închis rănile dar mi-ai lăsat-o rece, mai rece decât a fost vreodată. turpul tău nu îmi mai trezeşte amintirea primei nopţi, nu-mi mai arată nici măcar amintirea primului sărut. te-am şters din inima, îmi pare rău....te-am uitat.

simt ca te urasc

Si spune-mi mie acum, cum sa ma trezesc din atatea nopti nedormite, atata aer nerespirat, atatea servetele aruncate si atata amar de durere? Cum pot acum sa-mi scot capul la lumina dupa ce m-a ars soarele din jurul meu. Spune-mi cum pot sa-mi alin sufletul si cum pot sa-i spun ca maine o sa treci? N-am cum sa-l linistesc, sa-i opresc lacrimile si n-am nici cum sa-l iau in brate sa-i spun ca totul va fi bine. Ce ai rezolvat? Ce ai rezolvat c-ai plecat si ai mai pustiit, in drumul tau, un suflet nevinovat? Ce ai rezolvat ca mi-ai adus un zambet pe fata si acum imi curg siroaie de lacrimi? Cum poti sa te mai uiti la mine dupa cat ai putut sa-mi sfasii sufletul. Cum mai ai puterea de a-mi zambi cand stii ca asta-mi aduce moarte sigura si lenta? N-am cum, ti-am dat sufletul meu, ce mai ramasese din el, si l-ai strivit. L-ai sacapt din mana si ai inceput sa-l lovesti cu picioarele si l-ai lasat sa rataceasca pe fiecare strada laturalnica singur si sangerand. Ai privit din umbra cum ma usuc, n-ai venit sa-mi pui apa la radacini si reusesc sa cresc frumos, sa stralucesc; m-ai lasat sa ofilesc singura si sa-mi amagesc viata degeaba. Ai fost si esti un criminal cu sange rece, mi-ai transat fiecare bucata din mine si de vindecat ma lasi sa ma vindec singura, sa-mi ling ranile in intuneric si sa-mi adun fiecare ciob din inima. Imi tremura mainile si deja m-am taiat, de mii de ori, ca sa-mi pun in borcan fiecare parte din mine, fiecare strop de durere. N-am putere sa mai rad, nici macar n-am putere sa ma mai tarai pe strada, sa-mi mai culeg o floare care sa-mi aminteasca de tine, de noi, de vreme cand nimic nu putea sa ne desparta. Inchid ochii si te vad, iti vad ochii albastrii si zambetul perfect, dar degeaba. Te vad mai viu ca niciodata si iti vad fiecare gest frumos, fiecare mana data prin parul meu, fiecare sarut si fiecare cuvant care mi l-ai spus in zilele noastre frumoase. Te vad pe tine, suflete si de ce ? De ce mor de durerea asta lenta? De ce ma chinui? Lumea asta moarta-mi spune, imi spune sa plec de langa tine, sa ma desprind, sa te las in treaba ta, sa-mi caut drumul si sa nu ma uit in spate. Ce sa-i spun? Cum sa-i spun ca nu-mi pot obliga sufletul ce sa faca... Nu mai am putere nici macar sa ma ridic din pat, n-am cum nici macar sa iti mai scriu un mesaj, sa-ti spun cat imi lipsesti, sa-ti arat cat de mult te iubesc, nu mai vreau, nu mai vreau sa sufar, nu mai pot sa inghit la mic dejun, pranz si cina acelasi fel de mancare, nu mai pot sa-mi ung durere pe o felie de suferinta. Mi-e dor de tine, mi se pune un nod in gat de fiecare data cand o spun, mi-e dor de tine, de ce era al meu, mi-e dor de visele noastre, mi-e dor de tot, tot ce trebuia sa cladim impreuna. Cum ai avut puterea sa darami tot ce am construit eu singura in 2 luni? Cum ai putut doar sa sufli si sa cada?