simt ca te urasc

Si spune-mi mie acum, cum sa ma trezesc din atatea nopti nedormite, atata aer nerespirat, atatea servetele aruncate si atata amar de durere? Cum pot acum sa-mi scot capul la lumina dupa ce m-a ars soarele din jurul meu. Spune-mi cum pot sa-mi alin sufletul si cum pot sa-i spun ca maine o sa treci? N-am cum sa-l linistesc, sa-i opresc lacrimile si n-am nici cum sa-l iau in brate sa-i spun ca totul va fi bine. Ce ai rezolvat? Ce ai rezolvat c-ai plecat si ai mai pustiit, in drumul tau, un suflet nevinovat? Ce ai rezolvat ca mi-ai adus un zambet pe fata si acum imi curg siroaie de lacrimi? Cum poti sa te mai uiti la mine dupa cat ai putut sa-mi sfasii sufletul. Cum mai ai puterea de a-mi zambi cand stii ca asta-mi aduce moarte sigura si lenta? N-am cum, ti-am dat sufletul meu, ce mai ramasese din el, si l-ai strivit. L-ai sacapt din mana si ai inceput sa-l lovesti cu picioarele si l-ai lasat sa rataceasca pe fiecare strada laturalnica singur si sangerand. Ai privit din umbra cum ma usuc, n-ai venit sa-mi pui apa la radacini si reusesc sa cresc frumos, sa stralucesc; m-ai lasat sa ofilesc singura si sa-mi amagesc viata degeaba. Ai fost si esti un criminal cu sange rece, mi-ai transat fiecare bucata din mine si de vindecat ma lasi sa ma vindec singura, sa-mi ling ranile in intuneric si sa-mi adun fiecare ciob din inima. Imi tremura mainile si deja m-am taiat, de mii de ori, ca sa-mi pun in borcan fiecare parte din mine, fiecare strop de durere. N-am putere sa mai rad, nici macar n-am putere sa ma mai tarai pe strada, sa-mi mai culeg o floare care sa-mi aminteasca de tine, de noi, de vreme cand nimic nu putea sa ne desparta. Inchid ochii si te vad, iti vad ochii albastrii si zambetul perfect, dar degeaba. Te vad mai viu ca niciodata si iti vad fiecare gest frumos, fiecare mana data prin parul meu, fiecare sarut si fiecare cuvant care mi l-ai spus in zilele noastre frumoase. Te vad pe tine, suflete si de ce ? De ce mor de durerea asta lenta? De ce ma chinui? Lumea asta moarta-mi spune, imi spune sa plec de langa tine, sa ma desprind, sa te las in treaba ta, sa-mi caut drumul si sa nu ma uit in spate. Ce sa-i spun? Cum sa-i spun ca nu-mi pot obliga sufletul ce sa faca... Nu mai am putere nici macar sa ma ridic din pat, n-am cum nici macar sa iti mai scriu un mesaj, sa-ti spun cat imi lipsesti, sa-ti arat cat de mult te iubesc, nu mai vreau, nu mai vreau sa sufar, nu mai pot sa inghit la mic dejun, pranz si cina acelasi fel de mancare, nu mai pot sa-mi ung durere pe o felie de suferinta. Mi-e dor de tine, mi se pune un nod in gat de fiecare data cand o spun, mi-e dor de tine, de ce era al meu, mi-e dor de visele noastre, mi-e dor de tot, tot ce trebuia sa cladim impreuna. Cum ai avut puterea sa darami tot ce am construit eu singura in 2 luni? Cum ai putut doar sa sufli si sa cada?

sa nu ti mai fie frica

să nu-ți fie frică de ziua de mâine, de răutațile care le-ar putea aduce, de lucrurile bune care poate te așteaptă. să nu-ți fie frică să-i spui ce simți și s-o faci să fie fericită, să fie a ta. să nu-ți fie frică să pui piciorul în prag când simți că ea clachează și să nu ți se sfâșie sufletul când țipă la tine. să te uiți la ea cu ochi dulci și atunci când poate nu o suporți. să nu-ți fie frică de copilul din ea și de iubirea care ți-o cere și să nu fii mereu pregătit să i-o dai. să nu plângi râuri lângă ea când simte că nu mai rezistă și să nu-i pui toată dragostea ta pe tavă. las-o să mocnească dorul în ea, să-i ardă carnea de dor și să nu mai poată. să plângă singură noaptea în pat la indiferența ta din timpul zilei și să nu-și poată opri inima din bătut și din suferit. s-o lași să fumeze 10 pachete de țigări pe zi, din cele mai tari și mai nocive. s-o lași să-și piardă frumusețea naturală și s-o lași să se desfigureze pe dinăuntru, să moară de gustul buzelor tale și să se mutileze singură, să se uite la pozele cu tine și să spargă calculatorul și să se mire de puterea ei care până acum nu se mai trezise în ea. să nu mai dea importanță dacă e îmbrăcată în roz și verde sau dacă nu se asortează deloc. să-și rupă tocurile de furie și să le trântească de perete să se mire și acolo de gaura imensă lăsată și să-și plângă de milă așteptându-te, iar ție să nu-ți fie frică. s-o lași să se dezumanizeze și să ajungă să nu te vadă decât pe tine și atunci să vii s-o iubești, s-o strângi cu putere și s-o aduni, să-i pui la loc piesele lipsă și să-i satisfaci orice nevoie. dar ai grijă, să nu fie prea târziu iar dacă e prea târziu, să nu-ți fie frică nici atunci când o să plece și n-o să se mai întoarcă și rolurile se vor inversa ...

nu mai suport

si-am sa-mi scot inima din piept, si-am sa ti-o arat, sa vezi ca pe fiecare colt scrie numele tau. am sa ti-o pun in palme sa simti si tu cum sufera, cum urla si plange, cum tanjeste dupa tine si cum e mereu acoperita de ceata si fum. o s-o las sa-ti urle si tie durerea ei, sa-ti arate cararile ei care te vor sfasia, iti vor aduce lacrimile in ochi si ti se va ridica parul de pe spate. o s-o las sa-ti arate si dragostea, sa poti sa vezi si tu cat de mult insemni pentru mine, sa vezi ce pot sa traiesc, sa-mi vezi fiecare cuvant iesit de acolo, sa-i vezi profunzimea si s-o simti. o s-o las sa te distruga si pe tine cum ma distruge si pe mine in fiecare clipa in care esti absent, te las pe tine s-o asculti si tu cum o ascult eu in fiecare seara, sa plangi si tu langa ea incercand s-o alini asa cum fac eu, sa-ti deschizi ochii atunci cand scrijeleste pe peretii ei si sa simti ca te inunda fiecare adancitura, cum iti pompeaza sangele din ce in ce mai tare si cum fierbi, ti se urca la cap si nu mai poti, efectiv nu mai rezisti. o las sa iti urle noptile la rand in tine si sa nu poti s-o opresit, sa vrei sa vii langa mine si sa nu poti. o las sa-ti spuna povestile ei dureroase si pline de larimi, si o sa-ti las si o cutie de servetele, pentru ca sigur vei avea nevoie. o s-o las sa-ti scrie in fiecare noapte o scrisoare pentru mine, dar pe care sa nu mi-o trimiti niciodata pentru ca tot ea nu te lasa s-o faci, din nesiguranta. o sa te las iubitule sa vezi si tu cum trece fiecare noapte pe langa mine, cum sufera inima mea si cum tanjeste mereu dupa tine. sa-mi simti lacrimile din interior si sa vezi cum e sa nu iti fie bine.

sleită de orice putere

și-mi plouă pe suflet, și-s singură aici întinsă pe scaunul de la birou. și parcă-ți simt mâinile pe corpul meu, îți simt respirația în părul meu și-mi curg lacrimi amare de dor. simpla ta amintire mă face să-mi doresc să plec, să vin și să te ating, să-ți dăruiesc luna de pe cer și să-ți împletesc stele în suflet, să te sărut cum n-am mai făcut-o niciodată și să te cuprind cu toată forța mea. îmi construiesc sufletul după sufletul tău, îmi aleg cuvintele după cuvintele tale și-mi fac inima să bată după ritmul inimii tale. simt o durere sfâșietoare de-a lungul fiecarei vene din corp și-mi arde carnea de dorul tău, te văd în fiecare părticică din mine și te iubesc în fiecare secundă în care mi te amintesc. tu știi să mă iubești frumos, așa cum nu m-a iubit nimeni, și mă faci să mă simt specială cu fiecare privire, fiecare atingere și fiecare sărut. îți simt parfumul aici lângă mine și tremur încă de emoții. iubitule, vreau să-ți arăt fericirea, să-ți desenez viața numai în culori calde și să-ți dăruiesc tot ce mai am bun în mine. vino mai aproape de mine, vino și simte-mă, iubește-mă.

gânduri nocturne

și-ți număr stelele în ochi, și-mi tresare inima de dor, îți iubesc buzele mici și ador sunetul vocii tale. îți împletesc coroană de iubire în jurul inimii și-mi doresc pe zi ce trece să te am tot mai mult. mă înnec în sufletul tău și mă îmbăt mereu cu privirea ta. mi te-am parfumat pe inimă și mi-am tatuat zâmbetul tău în minte. îți desenez mereu linia corpului pe peretele meu alb și-mi doresc să te desprind din poze și să te aduc lângă mine, să-ți simt mereu parfumul și să gust din tine mereu cu aceeași poftă. vreau să-ți simt mâinile pe trupul meu și să-mi treacă fiorii pe spate. vreau să-ți lipești buzele de gâtul meu și să-mi șoptești cât sunt de frumoasă. vreau să-ți treci degetele pe curbele corpului meu și să te uiți la mine ca și cum aș fi prada ta. vreau ca doar lumina lunii să ne fie martoră și vreau să-ți simt respirația sacadată după ce mă consumi. vreau să-mi șoptești mereu în noapte cât de mult mă iubești și să-ți prinzi brațele de trupul meu firav, să te lipești de mine și să nu-mi dai drumul niciodată, iubitule.